28 oct. 2020

Dulceață fără zahăr

Mi-a trecut prin gând să fac bradul de Crăciun, dar m-am răzgândit. Parcă e prea devreme totuși, deși eu l-aș ține tot anu' împodobit. Anu' trecut l-am făcut pe 6 decembrie și pentru că am fost în București pentru trei săptămâni, l-am ținut până în februarie să mă pot bucura de el acasă la mine, cu globurile frumoase alese de mine, aranjate așa cum îmi place mie. 

Așadar am zis să mă mai bucur de toamnă și cât a mai rămas frumos din ea, în afară de ploaie care ține de două săptămâni încoa'. Am cumpărat doi bostani d-ăia mici, că ăia mari au multe semințe și nici nu-s așa dulci. Plăcinta copilăriei mele pe care o făcea bunica atât de bună încât trebuia să coacă două tăvi să ajungă la toți. Și mai știu eu pe câțiva d-ăștia înnebuniți după bostani copți la cuptor cu sare și ierburi aromate. Eh, de dragu' vostru și al amintirilor, am făcut din ei pentru prima dată dulceață. Ce rău avea să iasă dacă umplutura din plăcintă e cam aceeași?! Am ras mărunțel bostanii, după care i-am pus la călit în puțin ulei de măsline. După ce a scăzut zeama, adică după vreo oră așa, am pus cinci pastiluțe de stevia. Da, da, fără zahăr. Și a ieșit o dulceeeaaaață mvai, Doamne cât e de bună!!

Am obsevat că și atunci când fac ciocolată de casă și pun puțină stevia, nu are gust de zaharină cum se simte în cafea de exemplu. Iese dulce cât trebuie. Așa că m-am hotărât să fac și dulceață de mere, că tot aveam vreo 15 prin frigider, luate așa, de dragu' toamnei că eu nu prea consum fructe în keto. Mă rog, nu sunt eu omul fructelor oricum. Eu cu prăjiturile mai mult. Pardon, legumele. Legumele sunt preferatele mele, în special mult spanac și broccoli : )))

N-ați mâncat voi de când sunteți dulceață d-asta de mere fără zahăr atât de delicioasă. E așa, ca și cum te topești după dragoste : ))) O mănânci goală și visezi cai verzi pe pereți. O mănânci până termini borcanu' și te mai dezmeticești la ultima lingură. O mănânci și intri într-o stare de bine, de casă caldă cu miros de toamnă și soft jazz pe fundal. Eh, asta e rețeta pentru astfel de stări dacă aveți curaj să încercați. Am ras merele (fără coajă, că doar ștrudelul ăla ceaușist avea coajă, semințe și coatoare cu totu'), le-am pus la călit în zeama lor și puțin ulei de măsline, că uleiul de floarea-soarelui cică nu e bun în keto, am pus stevia și scorțișoară și iată că am inventat Raiul pe pământ!! Vă zic sigur că n-am mâncat niciodată o dulceață mai bună, mai ușor de digerat ca asta. Ah, scorțișoara aia face toată treaba!! Parcă vag îmi amintesc că cineva făcea dulceață d-asta în care punea și nuci, dar în nici un caz n-avea gustu' ăsta atât de bun, desigur :P

Încă n-am primit laptopu' înapoi, trimis tocmai în America la reparat, așa că o să pun poză doar pe FB, că de pe telefon n-am opțiunea asta la blogspot. Dar vă zic, trebuie neaparat încercată!! 15 mere, 3 lg ulei măsline, 1 lg scorțișoară și vreo 5 pastile de stevia. Pfff, gata, că leșin de atâta drag c-am făcut cea mai bună dulceață : )) Mă rog, mândria asta mi se trage și pentru că nu știu să fac chestii dulci, prăjituri, torturi etc. Dar am mâncat vreo două fabrici de orice cu zahăr, încât să știu că e într-adevăr bună, bună tare! Ah, am pus mere Gala. În România sunt asemănătoare cu cele Florine. Spor!! O să îmi dați crezare. Și vă sfătuiesc să faceți mai multă, dacă aveți cumva și alți mâncăcioși prin casă. 

5 oct. 2020

10 frunze Giveaway

Am desenat frunze în cinci zile cât n-are toamna toată. Pe vremea când tăiam la Silhouette, cumpăram ce desenau alții pentru că eu nu știam să le realizez singură. Apoi m-am înscris la un curs de grafică, am plătit 1500 lei pentru 2 luni și am învățat să trag niște linii în illustrator, mai mult pe partea de logo-uri decât pe cea artistică. Degeaba credeam eu că o să desenez invitații de nuntă și cutii 3D, că treaba era alta. La primul curs îmi amintesc că am avut ca temă să desenăm o rață : ))) Deja la a zecea oră de curs  desenam pe 15 layere pentru o singură imagine. Am mai exersat o vreme după ce-am terminat, apoi am lăsat grafica deoparte pentru cinci ani. Iar acum, într-o zi obișnuită, fiind în concediu, am deschis illustratoru` iar. Mare parte e ca mersul pe bicicletă. Nu uiți, mai ales dacă ai învățat de plăcere. Dar sunt și chestii pe care a trebuit să le caut pe youtube să mi le amintesc. 


Am făcut un total și se pare că m-am oprit din desenat la 137 de frunze : ))) Plus un model de ghinde. Am dubii că voi mai sări vreodată într-un morman cu uscăciuni căzute din copaci, așa cum am făcut-o recent la aproape patruj` de ani ai mei. Așa-i când îți place toamna, mai ales când locuiești într-o țară unde-i un singur anotimp. Bifezi cam tot. Plăcintă de dovleac tot anul, mers prin ploaie zilnic, covor ruginiu greblat frumos prin parcuri, ah și ce frumos e de Halloween, deși alții se vaită că e comercial. La fel zic și despre Crăciun. În schimb eu mă bucur, bucurie, bucuroasă!! : ))) Creez drum drept prin viață din a-mi plăcea cât mai multe lucruri. Oameni, locuri, străzi, anotimpuri, zile, tot, orice, chiar și de o cafea la o terasă mică unde merg des cu omu` indiferent de vreme. 


Mai am câteva de pus pe mockup și de transformat în șase formate pentru a fi arhivate. Pe cele postate aici le puteți găsi în magazinul meu SVG vibes iar pentru cei care vor da subscribe la blogul meu și mă vor înștiința printr-un comentariu despre participarea la acest Giveaway, vor primi un set gratuit de zece frunze via mail. Le puteți folosi la Cricut sau Silhouette pentru coronițe de toamnă, scrapbook, ateliere pentru copii sau alte activități creative. Frunzele sunt deja alese, deci va fi ca o supriză : ))) Mulțumesc și spor la crafting!

1 oct. 2020

1 Year - New Challenge

Exact acum cinci ani stăteam în prima bancă la cursul de grafică, curs unde am cunoscut-o pe prietena mea Paula (wink), adică s-a întâmplat să mă nimeresc la momentu` potrivit să cunosc oamenii potriviți. Nu doar pe ea, dar și pe profu` meu Mihai Vasilescu (o închinăciune, da-i-ar `mniezo sănătate : ))) De la omu` ăsta am învățat că illustrator-ul e infinit. Poți face o droaie de combinații în caz că nu-ți iese un o linie, o tăiere, o lipire, orice. Mi se întâmplă să termin un desen și abia apoi să-mi dau seama că puteam să-l fac prin altă metodă mai ușoară dacă aș fi ales varianta X etc. 

De fiecare dată când lucrez în ilustrator sau photoshop aflu câte ceva nou. Îmi mai vine o idee, mai deschid un tab, iar o idee, iau creionul și notez repede, mai fac o schiță și uite-așa mă trezesc că trec ore întregi fără să-mi dau seama. Și mereu, mereu mă motivează, mă inspiră, imaginația o ia razna, creieru` creează încontinuu și nu simt că fac ceva repetitiv, obositor sau plictisitor. Mi-a plăcut grafica digitală și la curs, îmi place de mor și acum după cinci ani. Îmi pare rău c-am lăsat-o deoparte atâta vreme, ehe, pentru când voi avea timp, cine știe, într-o zi, într-un concediu. Am căutat scuze pentru că știam că o astfel de muncă cere foarte mult timp, răbdare, să fii 100% acolo pe vectori.

Nici acum nu am timp, exceptând faptu` că sunt în concediu, dar timpul trece și dacă fac și dacă nu fac. Așa că m-am hotărât să desenez ziua întreagă, mai caut pe youtube explicații, bașca uneori știu sigur că trebuie să desenez într-un anume fel, dar nu știu să denumesc exact termenu` grafic să pot căuta tutoriale, așa că merg pe variante ajutătoare până îmi amintesc abia după câteva zile ce uitasem. Alteori îmi sună cuvintele profului în cap ”să nu vă pună naiba să modificați font-uri vreodată”. Eu: - și dacă aș face din W-ul ăsta un M? Și l-aș întinde puțin că cine l-o fi desenat, n-o știut că mie îmi trebuie un W lăbărțat. Apoi renunț, că într-adevăr se observă diferența.

Vă asigur că dacă suferiți cumva de OCD, illustrator-ul e soluția : ))) Am o satisfacție uriașă să aranjez fiecare linie, să verific distanțe, să măsor toate elementele, să le aliniez, să aleg culoarea care-mi merge mie la suflet. Din zeci de nuanțe de portocaliu, caut exact portocaliul care-mi trebuie. Din sute de linii câte are un desen, verific fiecare curbă, fiecare intersecție, toate să fie perfecte. Uneori plec de la o idee și pe parcurs iese altceva. Mi se întâmplă să vreau să desenez ce am în minte și nu pot, efectiv nu iese din mine exact ideea. Și renunț ori salvez pentru când vreau să revin sau să combin desene. Ciornele sunt mici comori he he he : )))

Poate reușesc totuși să îmi fac un site până de Crăciun, dar nu e grabă. Mi-am dat timp de antrenament un an. Pe-urmă oi vedea pe ce nișă grafică mă axez. Ce știu sigur e că sunt extrem de pasionată de logo-uri, dar îmi place și aria asta creativă de svg-uri pentru mașinicile de tăiat. Un an, următoarea provocare, că tot am terminat keto - un an fără zahăr. Nu știu cum sunteți voi, dar eu dintotdeauna am funcționat cel mai bine cu deadlines și challenges, o altă caracteristică a OCD-iștilor probabil : ))) La fix, la linie, la termen. Hai, pe curând cu noi desene!

26 sept. 2020

Grafică Digitală

Pfeou, hai c-a venit și toamna după atâtea zile călduțe, frumoase, muncind de zor între patru pereți. Acum când sunt eu în concediu, plouă de rupe pământu', deci tot în casă stau închisă, că și așa anu' ăsta n-am avut destulă izolare. Dar să zicem că îmi place mult de tot, doar pentru că desenez și pot să stau toooată ziua cocoțată în pat, cu ceai alături și jazz pe fundal. Cred că am ascultat deja cam tot slow jazz-ul de pe youtube. Mai un vector, mai o ploaie de șuieră vântu' pe sub ușă, mai o gură de ceai bun de mentă, mai un pian în surdină, ce să-mi doresc mai mult?

Reușesc să desenez cam două vectoriale pe zi, vreo șase ore la un svg. Pentru cei care nu știu exact ce înseamnă, ei bine, iau linie cu line, contur, ochi, buze, frunze, bostani, pisici, depinde ce-mi leagă mintea, pun culoare și le salvez în diferite fișiere ca să poată fi folosite apoi pentru ce tip de program are fiecare acasă. Unii lucrează în autocad, alții în inkscape, unii au illustrator sau studio pentru silhouette cameo, alții printează desenele mele și le decupează pentru felicitări sau albume, unii personalizează tricouri, căni, viniluri etc. 

Așadar, tiparele vectoriale sunt întâlnite cam peste tot în jur. Etichete, obiecte, forme, matrițe, chiar și pentru o cutie se fac astfel de desene tehnice, ca apoi să fie trimise în fabrică și tăiate exact după dimensiuni. Partea frumoasă cu acești vectori este că nu pixelizează imaginea oricât de mult ai mări-o. Că vrei o etichetă sau o reclamă pe un bloc, desenul își păstrează claritatea. Dacă înainte se desena pe foaie proiectul unei case, eh, acu' desenezi din mouse pe calculator. Sunt diferite mașinici de tăiat pentru uz personal (nu doar alea industriale) care folosesc astfel de svg-uri pentru handmade. Nu poți tăia o imagine la laser de exemplu, decât dacă e vectorizată înainte. Poți tăia imagini și manual, dar tot ce înseamnă decupaj cu detalii, 3D, filigran pentru bijuterii, broderie etc. folosește grafică digitală. Desenele astea se pot printa (aplica) pe textil, metal, plastic, ba chiar poți tăia sticlă, lemn sau poți broda (personaliza) prosoape cu inițiale, geci, blugi etc : ))) Sper că v-am lămurit cât de cât. 

Dacă vă plac desenele mele și vreți să mă susțineți să desenez în continuare, puteți da share la magazinul meu online SVG Vibes sau o "inimă" de apreciere în caz că aveți cont pe Etsy, ca să fiți înștiințați de fiecare dată când postez un model nou. Mulțumesc frumos! : ) Ah, ah, deja am în minte idei de Crăciun, dar încă n-am terminat cu toamna și halloweenu' buhuhu!! Revin. 

24 sept. 2020

Detoxifiere 9 zile ✓

În postarea anterioară povesteam că am făcut o pauză de o lună după un an fără zahăr, paste, orez, cereale, dulciuri, patiserii și alți carbohidrați d-ăștia rafinați. Ziceam că m-am îngrășat trei kg în prima jumătate, apoi încă unul treptat și apoi zero, curat, frumos, începeam să mă simt ca o doamnă bine care poate mânca orice fără să se îngrașe. Doar că doamenele alea au metabolismul rapid dintotdeauna. Al meu e melc, țestoasă, bănene. Și dacă mănânc cinci salate pe zi, mă îngraș și de la alea. Așa că după o lună de dezmăț culinar, am revenit iar la keto, mai mult pentru că am observat efectul uriaș al unei alimentații proaste asupra emoționalului. Schimbarea în organism de la zero zahăr la ciocolată și alți carbohidrați, e absolut șocantă, jur. De la agitație, nervozitate, nesomn, poftă de dulciuri încontinuu, gândire neclară, trecere de la râs la plâns, puțin mai aveam până să cred că zahărul mă îmbolnăvește psihic. O avea efecte diferite pe alți injectați zilnic cu dulciuri, dar la mine începea să se simtă cu adevărat trecerea asta de la mâncare sănătoasă și sport, la exact alimentația mea de dinainte.

Vorbisem cu cineva care a suferit de ocluzie și s-a vindecat printr-o detoxifiere de nouă zile. Eu n-am nici pe naiba, sănătoasă tun, tensiune, glicemie, colesterol, toate valorile ideale, o să apuc 100 de ani și voi muri de moarte bună. Dar am zis să încerc totuși, că și așa le-am testat cam pe toate. Adunat, am slăbit și m-am îngrășat cam 300 kg în toată viața. Slăbit 10, pus 15. Slăbit 5, pus 2. Slăbit 20, pus 35 : )) Ceva de genu`.

Așa. Și detoxifierea asta supremă, constă în 1200 ml apă, o linguriță de bicarbonat (nu alimentar, ci bicarbonat curat de la farmacie) și două lămâi. Și bei apa asta cu gust clocit timp de 7 zile. Dimineața pe stomacul gol primul pahar, apoi din două în două ore, că cică trebuie băută apa rapiduț cât are proprietăți active. Zis și făcut. Pun, amestec, beau. Oribil. Dar hai că de-acu` am început, n-am voie să mă mai răzgândesc. Cică apă d-asta e bună pentru toată lumea de pe planetă, îndopată cu chimicale și alimente care creează aciditate (nu arsuri la stomac, ci întreg corpu` acid). Apa asta cu lămâie și bicarbonat, alcalinizează corpul, omoară celulele canceroase, bacterii în stomac, intestin etc, deci omoară tot, numa` să trăiești tu bine, sănătos. 

Termini astea 7 zile și abia apoi devine serioasă treaba. În patru pahare de apă (180ml fiecare) puneți 60gr sare amară (se găsește la naturiste - epsom salt). Mâncați dimineată o salată, apoi nimic până a doua zi. La ora 17:00 se bea primul pahar. La ora 19:00 al doilea. Iar la ora 21:00 se face un amestec dintr-o grefă și 120ml ulei măsline. Se bea rapid, ba chiar are gust bun. Mergeți la somn, iar a doua zi dimineață beți și celelalte două pahare, tot la diferență de două ore. În caz c-ați uitat ce gust are un paracetamol ronțăit ca să își facă efectu` mai rapid, eh, apa asta o să vă amărască și viitoarele vieți. Tot ce știați vreodată c-ar fi amar, sarea asta e de zece ori mai amară. De douăj` de ori. De catralioane de ori, amar, AMAR, aammaaaarrr! Bine, ați înțeles.

Deci 7 zile de bicarbonat cu lămâie și 2 zile de epsom salt. Funcționează 100% testat, ba cred că e cea mai mișto cură de detoxifiere încercată vreodată, exceptând gustul, dar na, înduri 9 zile că sfârșitul nu-i ăsta, vă asigur. Efectele sunt colosale. De la energie, somn, reglat tot prin stomac, intestin până la eliminat calculi de la ficat, rinichi, fiere și pe unde mai depui pietre. Dacă ai o piatră pe inimă, o elimini și p-aia : ))) Orice judecată greșită despre cura asta, încetează abia după ce termini al patrulea pahar de sare amară și zici bogdaproste că ai încercat ceva care funcționează într-adevăr. Abia acum sunt sigură că nu mai am nici un cristal de zahăr rătăcit prin mine. Hai, sănătate! Ehe, sănătatea asta nu vine gratuit. Trebuie câștigată prin efort toată viața.