Exact acum cinci ani stăteam în prima bancă la cursul de grafică, curs unde am cunoscut-o pe prietena mea Paula (wink), adică s-a întâmplat să mă nimeresc la momentu` potrivit să cunosc oamenii potriviți. Nu doar pe ea, dar și pe profu` meu Mihai Vasilescu (o închinăciune, da-i-ar `mniezo sănătate : ))) De la omu` ăsta am învățat că illustrator-ul e infinit. Poți face o droaie de combinații în caz că nu-ți iese un o linie, o tăiere, o lipire, orice. Mi se întâmplă să termin un desen și abia apoi să-mi dau seama că puteam să-l fac prin altă metodă mai ușoară dacă aș fi ales varianta X etc.
De fiecare dată când lucrez în ilustrator sau photoshop aflu câte ceva nou. Îmi mai vine o idee, mai deschid un tab, iar o idee, iau creionul și notez repede, mai fac o schiță și uite-așa mă trezesc că trec ore întregi fără să-mi dau seama. Și mereu, mereu mă motivează, mă inspiră, imaginația o ia razna, creieru` creează încontinuu și nu simt că fac ceva repetitiv, obositor sau plictisitor. Mi-a plăcut grafica digitală și la curs, îmi place de mor și acum după cinci ani. Îmi pare rău c-am lăsat-o deoparte atâta vreme, ehe, pentru când voi avea timp, cine știe, într-o zi, într-un concediu. Am căutat scuze pentru că știam că o astfel de muncă cere foarte mult timp, răbdare, să fii 100% acolo pe vectori.
Nici acum nu am timp, exceptând faptu` că sunt în concediu, dar timpul trece și dacă fac și dacă nu fac. Așa că m-am hotărât să desenez ziua întreagă, mai caut pe youtube explicații, bașca uneori știu sigur că trebuie să desenez într-un anume fel, dar nu știu să denumesc exact termenu` grafic să pot căuta tutoriale, așa că merg pe variante ajutătoare până îmi amintesc abia după câteva zile ce uitasem. Alteori îmi sună cuvintele profului în cap ”să nu vă pună naiba să modificați font-uri vreodată”. Eu: - și dacă aș face din W-ul ăsta un M? Și l-aș întinde puțin că cine l-o fi desenat, n-o știut că mie îmi trebuie un W lăbărțat. Apoi renunț, că într-adevăr se observă diferența.
Vă asigur că dacă suferiți cumva de OCD, illustrator-ul e soluția : ))) Am o satisfacție uriașă să aranjez fiecare linie, să verific distanțe, să măsor toate elementele, să le aliniez, să aleg culoarea care-mi merge mie la suflet. Din zeci de nuanțe de portocaliu, caut exact portocaliul care-mi trebuie. Din sute de linii câte are un desen, verific fiecare curbă, fiecare intersecție, toate să fie perfecte. Uneori plec de la o idee și pe parcurs iese altceva. Mi se întâmplă să vreau să desenez ce am în minte și nu pot, efectiv nu iese din mine exact ideea. Și renunț ori salvez pentru când vreau să revin sau să combin desene. Ciornele sunt mici comori he he he : )))
Poate reușesc totuși să îmi fac un site până de Crăciun, dar nu e grabă. Mi-am dat timp de antrenament un an. Pe-urmă oi vedea pe ce nișă grafică mă axez. Ce știu sigur e că sunt extrem de pasionată de logo-uri, dar îmi place și aria asta creativă de svg-uri pentru mașinicile de tăiat. Un an, următoarea provocare, că tot am terminat keto - un an fără zahăr. Nu știu cum sunteți voi, dar eu dintotdeauna am funcționat cel mai bine cu deadlines și challenges, o altă caracteristică a OCD-iștilor probabil : ))) La fix, la linie, la termen. Hai, pe curând cu noi desene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu