Mi-a trecut prin gând să fac bradul de Crăciun, dar m-am răzgândit. Parcă e prea devreme totuși, deși eu l-aș ține tot anu' împodobit. Anu' trecut l-am făcut pe 6 decembrie și pentru că am fost în București pentru trei săptămâni, l-am ținut până în februarie să mă pot bucura de el acasă la mine, cu globurile frumoase alese de mine, aranjate așa cum îmi place mie.
Așadar am zis să mă mai bucur de toamnă și cât a mai rămas frumos din ea, în afară de ploaie care ține de două săptămâni încoa'. Am cumpărat doi bostani d-ăia mici, că ăia mari au multe semințe și nici nu-s așa dulci. Plăcinta copilăriei mele pe care o făcea bunica atât de bună încât trebuia să coacă două tăvi să ajungă la toți. Și mai știu eu pe câțiva d-ăștia înnebuniți după bostani copți la cuptor cu sare și ierburi aromate. Eh, de dragu' vostru și al amintirilor, am făcut din ei pentru prima dată dulceață. Ce rău avea să iasă dacă umplutura din plăcintă e cam aceeași?! Am ras mărunțel bostanii, după care i-am pus la călit în puțin ulei de măsline. După ce a scăzut zeama, adică după vreo oră așa, am pus cinci pastiluțe de stevia. Da, da, fără zahăr. Și a ieșit o dulceeeaaaață mvai, Doamne cât e de bună!!
Am obsevat că și atunci când fac ciocolată de casă și pun puțină stevia, nu are gust de zaharină cum se simte în cafea de exemplu. Iese dulce cât trebuie. Așa că m-am hotărât să fac și dulceață de mere, că tot aveam vreo 15 prin frigider, luate așa, de dragu' toamnei că eu nu prea consum fructe în keto. Mă rog, nu sunt eu omul fructelor oricum. Eu cu prăjiturile mai mult. Pardon, legumele. Legumele sunt preferatele mele, în special mult spanac și broccoli : )))
N-ați mâncat voi de când sunteți dulceață d-asta de mere fără zahăr atât de delicioasă. E așa, ca și cum te topești după dragoste : ))) O mănânci goală și visezi cai verzi pe pereți. O mănânci până termini borcanu' și te mai dezmeticești la ultima lingură. O mănânci și intri într-o stare de bine, de casă caldă cu miros de toamnă și soft jazz pe fundal. Eh, asta e rețeta pentru astfel de stări dacă aveți curaj să încercați. Am ras merele (fără coajă, că doar ștrudelul ăla ceaușist avea coajă, semințe și coatoare cu totu'), le-am pus la călit în zeama lor și puțin ulei de măsline, că uleiul de floarea-soarelui cică nu e bun în keto, am pus stevia și scorțișoară și iată că am inventat Raiul pe pământ!! Vă zic sigur că n-am mâncat niciodată o dulceață mai bună, mai ușor de digerat ca asta. Ah, scorțișoara aia face toată treaba!! Parcă vag îmi amintesc că cineva făcea dulceață d-asta în care punea și nuci, dar în nici un caz n-avea gustu' ăsta atât de bun, desigur :P
Încă n-am primit laptopu' înapoi, trimis tocmai în America la reparat, așa că o să pun poză doar pe FB, că de pe telefon n-am opțiunea asta la blogspot. Dar vă zic, trebuie neaparat încercată!! 15 mere, 3 lg ulei măsline, 1 lg scorțișoară și vreo 5 pastile de stevia. Pfff, gata, că leșin de atâta drag c-am făcut cea mai bună dulceață : )) Mă rog, mândria asta mi se trage și pentru că nu știu să fac chestii dulci, prăjituri, torturi etc. Dar am mâncat vreo două fabrici de orice cu zahăr, încât să știu că e într-adevăr bună, bună tare! Ah, am pus mere Gala. În România sunt asemănătoare cu cele Florine. Spor!! O să îmi dați crezare. Și vă sfătuiesc să faceți mai multă, dacă aveți cumva și alți mâncăcioși prin casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu