3000 + 3000 done!

S-a terminat carantina, s-au deschis magazinele și crâșmele, numa` de mine n-are nevoie țara asta : ))) Am fost anunțați oficial că vom mai sta o lună acasă. Poate totuși în august, mai încercăm. Poate chiar de Crăciun dacă nu-mi găsesc altă țară în care să mă mut între timp. Plictiseală mare, mon cher! Cât să stai degeaba? Câte cărți să citești? Cât Netflix să vezi? Nici de învățat germana n-am reușit. Nici să pictez n-am avut chef. Hăt-hăt demult visam la atâta timp liber, iar acum n-am muză. Asta era! Inspirația. Poate singura treabă care încă mă mai tentează este scrisul. Am reușit să prind un bilet spre Italia în iulie, s-o vizitez pe mama. Nu știu sigur dacă și ajung, că pe carantina asta zborurile se anulează zilnic. Ah, să scriu o carte în camera ei de oaspeți, cu tavan înalt, răcoroasă, care miroase "a zor și a tot ce-i mai bun într-o casă". O să scriu dimineața, sorbind caimac lavazza, căutând o muză în spatele tapparellelor scorojite de vopsea verde, iar când voi termina de scris, voi ști că n-a mai rămas nimic în mine. 

Dar până atunci, mai am două săptămâni de numărat carbohidrați, iar pentru asta n-am nevoie de motivație, inspirație, timp sau de o cameră frumoasă în Italia. Trebuie doar să deschid frigideru` : ))) Ba nici p-ăla, că în ultima vreme n-am avut nici poftă de mâncare. Am trăit cu verdețuri cât să spun c-am bifat omad-ul. În schimb am ținut cu sfințenie să fac sport, astfel că azi am terminat provocarea de 30 de zile, cu 100 de abdomene și 100 de genuflexiuni pe zi. Pun poze before & after, chiar dacă abia se observă diferența. Pe undeva sunt 5kg pierdute și niște mușchi mai tonifiați. Eu simt efectul celor 3000 + 3000 de exerciții și nu doar în mușchi, ci și în celulită. Cred că cea mai simplă metodă să întinzi pielea de pe șolduri rămâne squatu`, așa că voi continua să fac 100 și în perioada următoarea până n-o mai atârna nimic. Să stea dom`le totul adunat, legat, strâns în fâșii de fibră, nu așa alandala : )))

Voi lua o pauză de câteva zile cât să-mi "hodin" ciolanele și să-mi umplu burta de pepene roșu și cireșe, apoi voi continua cu o nouă provocare. Încă n-am habar despre ce va fi, da` presimt eu că-i tot ceva legat de spot. Mai am o singură ură imensă de îmblânzit și anume alergatu` brambura prin parc. Doar o magie m-ar face să-mi placă fuga asta în neștire, dar o s-o încerc și dacă aflu că-i ușor și plăcut, înseamnă că sportu` a fost un obstacol doar în mintea mea. Mă rog, obstacol a fost și slăbitul, că între kg în plus și felia de tort, creieru` alege cea mai rapidă și simplă cale spre fericire. În caz că n-o să-mi placă să alerg, vă zic sigur că m-apuc de pictat. Ori fit ori artistă, că pentru amândouă n-am îndeajunsă inspirație : )))

Va urma...

Pauză de vindecare.

Mi s-au înnecat corăbiile tocmai când credeam că viața mea și-a găsit ordinea. M-a părăsit buna dispoziție, sper eu că numa` pentru o perioadă scurtă. Știu că pe undeva mi-a rămas destulă putere să trec și peste momentul ăsta care și-a ales cel mai prost timp de manifestare. Nu putem programa lucrurile așa cum ni le dorim, mai ales pe cele care nu depind doar de noi. Aș vrea să pot crede că va fi ușor în viitor și că voi privi înapoi, dezaprobând zâmbind această întâmplare. Aș vrea să las scris aici, pentru mine, că timpul ori te vindecă ori te amețește de tot, încât nu mai faci diferența între bunătate și răutate. Devine așa, un amestec omogen și face din tine un om neîncrezător, slab și nesigur, care crede doar în nedreptate. Totuși sper că peste un timp, voi putea să revin la mine. Să caut iar frumuseți. Să descopăr din nou ce au de împărțit oamenii. Să regăsesc liniștea și iubirea mea de tot ce-i mai bun de primit și oferit. 

Îți scriu ție, din viitor, că acum am sufletul greu și poate că-ți va fi ușor atunci. Azi mi-a mai murit un om drag. Un om d-ăla bun ca balsamul de pus pe rană. Și îmi înghit amintirile cele mai frumoase, ca să nu m-ajungă disperarea. Tu, în viitor, vei fi deja un om trecut peste această durere. Doar că eu, azi, nu mai știu încotro e drumul ăla drept. Mă sufocă distanța și neputința. Din trăirile mele de-acu`, te formez pe tine în viitor, pentru când îți va fi ușor și limpede că oamenii nu rămân pentru totdeauna. Știu că undeva, am ascuns multă putere să trec peste orice. Vreau doar o pauză să-mi trag sufletu`. Iar când m-oi fi secat de suferință, atunci mă voi fi vindecat. Timpul are rostul lui și sunt sigură că va ține cu mine. Dar tu, dacă vei privi înapoi, să ai ochii blânzi, să ai înțelegere și consonanță, nu dezaprobare sau vreo vină. Atât. 

Despre PLATEAU

Ziua 21, 2100 genuflexiuni ✅ 2100 abdomene ✅ Am făcut oricum mai multe, dar mi-e mai ușor să număr după provocarea de 100 și 100. Am mai slăbit 4kg, deși nu asta intenționez acum, dar cred că mi-a intrat corpul în etapa aia în care s-a obișnuit că nu mai primește zahăr niciodată și n-are încotro decât să scape de tot ce-a mai rămas. Am trecut prin multe faze "plateau" și am să explic ce înseamnă cum pot mai bine, în caz că apucă pe cineva disperarea că timp de o săptămână nu slăbește deloc deși face mari eforturi alimentare.

În plateau, oricât ai ține dietă strictă și ai face sport intens, nu slăbești nici un kil, ba chiar stresezi corpul și mai rău dacă faci bandă până la leșin, crezând că asta-i soluția. Dacă arzi 800 de calorii, tot atâtea kile cântărești după sală. Slăbești doar în intervalul de odihnă. Sunt oameni care, dacă dorm 8-9 ore, pierd kg fără dietă atunci când își propun să slăbească. Cu cât reușești să crești orele de somn, cu atât vei stabiliza cortizolul, adică hormonul stress-ului. Somnul activează și hormonul de creștere care stimulează regenerarea celulelor din mușchi, organe, țesuturi, influențând foarte mult rata metabolică. 

Tot în plateau, degeaba mănânci o mie de calorii pe muchie. Dacă ai educat corpul să mănânce de două ori pe zi, corect, sănătos, el va memora acest pattern și va intra într-o nouă stare de confort, iar faza asta o destabilizezi prin metoda simplă de somn și fasting. Oprește tehnologia și dormi. Oprește-te din numărat calorii și ține post negru de la 18 ore în sus. Îți alegi tu fereastra de 6 ore în care poți mânca două mese keto, fără snack-uri. Eu fac fasting 23 ore și o oră o las rezervă pentru mâncare, pentru că nu amestec niciodată sucul de verdețuri cu alte alimente. Îl beau înainte cu 30 minute de masă, pentru că verdețurile combinate cu alți nutrienți, au risc de balonare. Din nou, nu e valabil pentru toată lumea. Așa se recomandă, asta am făcut din prima zi, fără să testez altfel. Bașca, în terapia Gerson pentru bolnavii de cancer, orice suc proaspăt stors trebuie băut în max 2 ore, în caz că aveți tendința să faceți și pentru a doua zi.

Cred că după atâta fasting, corpul meu deja știe că mai are resurse ascunse și nu se mai luptă cu creierul să le păstreze. Nu-mi mai trimite semnale de foame, nu mai am pofte, iar atunci când totuși mănânc, parcă aș vrea și nu prea. Ciugulesc cât să bifez omad-ul, iar corpul începe să funcționeze după un nou tipar. În keto n-am calculat niciodată caloriile. Am avut la început o aplicație (Carb Manager) care mă ajuta să monitorizez macronutrienții. M-am focusat pe ce are corpul nevoie, nu pe obsesia slăbitului cu orice preț. În keto ar trebui să consumi aprox. 70% grăsimi, 20% proteine și 10% carbohidrați. 

Nu vă îngroziți cum am făcut eu la început, că 70% de uleiuri sunt imposibil de consumat. Au calorii foarte multe și de fapt mănânci puțin ca și cantitate (în jur de 60g). 20% de proteine variază în funcție de greutatea fiecăruia (câte kg ai înmulțit cu 1.5) iar 10% carbohidrați înseamnă max. 20g. În aplicația Carb Manager o să vedeți că se strâng carbohidrați din orice conține fibră, că e spanac sau biscuite de migdală : ))) Da, știu, e bătaie de cap, but hey, fără efort n-ai rezultate.

Mna, nu știu dacă explic bine. Încerc să fac un rezumat din toate informațiile pe care le-am strâns despre funcționarea metabolismului afurisit. Cine vrea să slabească 5kg cât sa-i stea slipul sexy, nu duce același război : ))) Unii slăbesc cu 3 mese pe zi și 2 gustărici, alții mănâncă orice până în ora 4, alții beau litri de apă crezând că apa dizolvă grăsimea, unii încep cu sport intens și renunță imediat, alții mănâncă disociat, unii cred în magia ciorbei de varză, alții aleg dieta vegană, treaba fiecăruia ce crede că i se potrivește. Eu le-am încercat, n-a funcționat nici o variantă pe termen lung, până nu m-am interesat despre funcțiile fiecărui organ și de ce are nevoie ca să-i restabilizez buna funcționare. Sper că s-a înțeles ceva și că n-am aglomerat prea multe idei deodată. Chapeau! 

Despre ce am mai citit

După niște foarte mulți ani în care am vorbit cu imens de multă lume, datorită job-urilor și mutatului din Bacău în Iași, apoi în București, apoi în altă capitală, iar acum în alt oraș, am ajuns la concluzia simplă că oamenii gândesc și reacționează diferit. Și până nu-ți faci asta ca regulă interioară, o să tot treci prin neplăceri și dezamăgiri. Credeți-mă, în scris sună ca un citat d-ăla siropos, dar în realitate e foarte dificil să te separi de lumea din jur, care la un anumit nivel îți influențează deciziile și ai impresia că ești parte din toți oamenii cu care ai interacționat, ca un organism viu, inseparabil.  

Ceea ce gândești tu cu tine, ca parte individuală, ca poveste unică, tocmai asta te face diferit în ideile pe care le exprimi, în durerile pe care le simți, în toate bucuriile și experiențele tale. Ale tale. Nu ale soțului, mamei, fratelui, prietenei. Dacă respecți că oamenii vin fiecare cu păreri diferite în urma experiențelor avute, ești în siguranță, ai mintea cât de cât sănătosă în cercul vicios al traumelor. Am văzut disperare, ură, invidie, răutate, urlete în față și mă gândesc că în fiecare zace o oglindă în care se ceartă, astfel că am învățat să nu mai absorb ce vine negativ spre mine, pentru că știu că e doar oglinda în care omul ăla se ceartă cu el însuși. Rar de tot nu-mi reușește să mă separ, dar durează puțin. Din toată lumea aia imensă pe care am cunoscut-o, să zic că ar fi cinci oameni numărați cu care n-aș mai schimba nici un cuvânt, nu pentru părerile noastre diferite, ci pentru răutatea întruchipată. 

Unii oameni sunt crâncen de răi. Schimonosiți de neputiință și ură. Efectiv nu există în ei latura empatică. Poate nici mie nu-mi reușește empatia de fiecare dată. Sunt stări, conflicte interioare, traume care te fac să reacționezi așa cum n-ai vrea de fapt. Dar omul care e în stare să spună cu sinceritate "îmi pare rău", pentru mine are mai multă însemnătate decât greșeala în sine. Orice urmă de empatie mă liniștește că nu stau de vorbă cu un narcisist. Am trecut prin astfel de experiențe toxice cu oameni care nu s-ar pune deloc în papucii durerilor tale, care n-ar înțelege absolut nimic din ce vrei să spui, care ți-ar oferi ajutorul doar dacă au ceva de câștigat înapoi, care sunt obsesiv dependenți de măreție, care cred că ei nu greșesc niciodată, care cred într-un EU închipuit și așteaptă să li se ofere din oficiu ce-i mai bun, fără efort. Un narcisist nu-și bate capul cu ce simți, ce principii susții sau drepturile tale individuale. E totul, totul despre el și nu va simți nici o remușcare în a te folosi atâta timp cât îi alimentezi exact nevoile. Nu spera că mai multă dragoste, grijă, dedicare, îl va face să se schimbe câtuși de puțin. Când nu mai ai resurse pentru a cădi piedestalul lui de rege, o să-ți spună simplu să-ți vezi de drum. Nu va lua în considerare niciodată gunoiul emoțional cu care te-a intoxicat. 

Psihopatul nu simte empatie, vină, nu plânge, nu-l mișcă nimic emoțional. Așa se naște. Sociopatul ajunge la același nivel, doar că nu se naște, ci devine în timp. Narcisistul nu are remușcări, în schimb are empatie doar pentru el însuși. Se iubește atât de tare și se pupă în oglinda traumelor, încât are impresia că el este victima mereu. Nu-și va cere niciodată scuze pentru că dintr-un orgoliul infinit de prostesc, crede că nu face nimic rău. Nimănui, niciodată. Un inocent : ))) Nu suportă criticile. Orice reproș activează furia și ura imediat. 

Un narcisist se formează din bucăți de oameni. Nu are nimic al lui, unic, diferit, original, de-aia este și așa cameleonic, aparent plăcut de toată lumea. Și va continua să stoarcă cei mai bun din oamenii care au nenorocul să îl întâlnescă, hrănindu-și ego-ul lui suprem cu toate frumusețile caracterului tău. Exact ce-i va plăcea la tine la început, exact aia va urî la tine mai târziu. Ești funny? Da, are nevoie de funny, vrea să-l distrezi ca o păpusă muppet ce ești. Va căuta exact omul cel mai mișto, vesel, creativ, deștept, iar apoi îl va urî exact pentru calitățile lui, încercând să le distrugă pentru că nu le poate imita, nu le poate avea, iar asta îl face să se simtă inferior. Narcisistul are o abilitate fantastică de a-ți intra în creier să-ți sucească mințile și când vei fi suficient de nebun, te va acuza de nebunie, deși tocmai el ți-a provocat-o. Te va confuza într-atât încât n-o să mai faci diferența între realitate și fantezie, pentru că sinceritatea nu există în lumea lui. 

Narcisistul e un om manipulativ. Știe cum să te ia. Câteva teste mici să vadă cam care ți-e calapodul să-și poată face niște bocanci din sufletul tău. Mereu trebuie să câștige. Mereu trântește ușa și pleacă primul. Este un bully. Se hrănește din nenorocirea altuia. Orice merge altora rău și-i merge lui bine, ohooo viața are sens! Își va alege mereu oamenii de care să-și bată joc, p-ăia slabi, nesiguri, sinceri, naivi, sensibili. Un narcisist nu va fi niciodată fericit, pentru că nimic nu e mai presus de el. Orice orgoliu infinit, pentru mine înseamnă nacisism. Orice silent treatment e o formă de abuz. Dacă se-ntâmplă se te plângi de ceva, va găsi o metodă să-ți minimalizeze nevoia de ajutor, ca să nu se simtă el cumva responsabil. Un narcisist este focusat pe nevoile lui, atât. Te va intimida ușor prin agresiune verbală, niciodată prin comunicare, soluționare, progres sau dezvoltare interioară. Un narcisist are stări extrem de schimătoare, de la om mișto la om rece și invers. Dacă trebuie să ai grijă ca și cum ai călca pe ouă, fugi, fugi departe. Este gelos și invidios. Calitățile altora sunt doar de interes personal. În orice ceartă, n-ai voie la liberă exprimare. Și te va învăța că orice tentativă de reproș va avea consecințe emoționale dureroase. No communication is good communication pentru el. 

Prima armă emoțională pe care o folosește un narcisist este indiferența. Te face să crezi că nu contezi deloc. Nici cuvinte, nici sentimente, nici nevoi. Dacă plângi, îți va spune că ești prea sensibil. Dacă îi spui ce gândești, gândești prea mult. Dacă te jignește, va spune că a glumit. Dacă totuși te va ajuta, fii sigur că așteaptă recunoștință și va avea grijă să rămâi dator. Te vede ca majoritar, nu ca individ. 

Ce vreau să spun e că, dacă ai cunoscut astfel de oameni, nu e vina ta. Nu ai nevoie de ei, ci ei au nevoie de tine ca să le încarci proviziile cu atenție, aplauze, aprobări, imagine, cu lacrimile și frustrările tale, orice pozitiv sau negativ îi fac să se simtă superiori. Orice ai face, patologia unui narcisist îl va face să creadă că el e de fapt victima și că el nu greșește niciodată. Oamenii care te iubesc sincer, te vor iubi pentru tine cu totul. Nu ești un robot programat să faci orice pentru confortul altora. Dacă te simți epuizat psihic, dacă simți că nu-ți mai găsești locul în lume, dacă ai impresia că ești doborât într-un fel în care nici cuvintele n-o pot descrie, caută cauza și apoi soluția. Dacă plângi în fața unui narcisist și simți că nu-ți va înțelege niciodată durerea, trust your intuition. Fără compasiune, nu poți iubi pe alții. N-ar fi rău să citiți puțin despre gaslighting. Narcisistul bârfește și răspândește zvonuri, apoi se lasă pe spate și se bucură de spectacol. După o ceartă, va bârfi indiferent că-i ești prieten, iubit sau din familie. Narcisistul simte când te-ai săturat, simte că pierde controlul asupra ta și că vrei să-ți capeți independența. Te va abandona în cel mai urât mod, pentru că vrea păpuși pe ață, nu oameni. Dacă vrei să recunoști rapid un narcisist, urmărește ce spune despre alții și vei vedea că el e doar o victimă în povestea tuturor. Narcisistul urăște rușinea, pentru că nu vrea să vadă monstrul din oglindă. Arată-i tu unui narcisist unde greșeșete : ))) Numa` încearcă să-i arăți vreo față hâdă din el și vei vedea patologia la scenă deschisă. 

Tot ce poți face e să stai departe. Evită orice amintire frumoasă, orice crezi special. A fost doar o iluzie. Oamenii cu adevărat speciali nu pun la pământ alți oameni. Să te vindeci de abuz nu înseamnă să te întorci la abuzator. O să ajungi tot în punctul ăsta mereu, indiferent câtă dragoste, înțelegere și răbdare oferi. Narcisistul nu pricepe bunătatea. O vrea, știe că dă bine în ochii lumii, dar nu o simte. Nu știe să iubească. Iubește ceea ce faci în folosul lui. Va avea întotdeauna dreptate. Cu orice critică sau reproș crede că îi omori falsa imagine superbă despre el însuși. Nu cred că vrei să dezbați cu un narcisist motivele unei despărțiri : ))) Iadul e blând. Nu-și va permite niciodată să fie vulnerabil, să lase garda jos. Consideră că e o slăbiciune muierească sau de fătălăi, în nici un caz în acord cu grandomania lui. Mereu va ține la aparențe, etichete și prima impresie, tocmai pentru a se convinge că nu este atât de oribil pe cât se știe adânc în interior. Omul întreg la cap nu folosește tipare.

Am vrut de foarte mult timp să scriu un articol despre această patologie. L-am făcut cam lung, deși nici așa parcă n-am cuprins ce-am citit în ultimul an. M-a pasionat dintotdeauna cum gândesc oamenii, cum reacționează, ce decizii iau sub presiune, cum se manifestă sub stress, ce principii au, ce limite, ce calități și defecte. Creierul omului este fascinant, vă spun! Și voi continua să studiez comportamente de dragu` descoperirii. Citesc despre bunătate, ură, gelozie, invidie, fericire, ba chiar și despre limbajul corpului sau bunele maniere. Am trecut prin experiențe cu narcisiști. Impactul emoțional a fost dezastruos de fiecare dată. Caracteristica personalității mele introvertite este "arbitrul", mediatorul conflictelor și oricât de bine aș fi fost intenționată, oricât ajutor și dragoste aș fi oferit, a fost ca și cum aș da mâncare unei statui. Cam atât. Mulțumesc pentru răbdare, în caz c-ați ajuns la finalul acestui articol! 

14 zile fără zahăr

Nu credeam c-am să promovez vreodată ideea de a face sport, ba chiar să faci exerciții zilnice. Nu credeam c-am să renunț la zahăr. Cum să renunți la biscuiți, ciocolată, caramel, înghețată, brioșe, melci glazurați cu nuci, covrigi calzi cu sare mășcată, brânzoaice, cum? Iaca brusc. Nu de luni, nu de la 1 ale lunii, nu după Crăciun, Paști și ce alte scuze mai inventăm. Când am văzut cum s-au adunat merdenelele pe șolduri, m-am hotărât să mușc din tocul ușii numa` să renunț la toate otrăvurile astea vândute la toate colțurile și pe toate rafturile din supermarket. 

Ia imaginați-vă o lume în care s-ar vinde mâncarea sănătoasă. Orez de conopidă. Pizza cu blat de broccoli. Cafea cu zahăr de mesteacăn. Biscuiți cu zahăr de cocos. Brioșe cu făină de migdale. Și toate să fie ieftine, accesibile oricui, nu doar pe raftu` ăla de naturiste și gluten free din magazine. Dar din păcate trăim într-o lume în care un burger costă 10 lei la Mc, iar o salată 35. Așa că n-avem încotro decât să facem alegeri, să ne informăm și să filtrăm ce ni se potrivește, pentru că organismul fiecăruia reacționează diferit, dar pastilele costă la fel pentru toată lumea.

Am propus pe pagina mea de FB - Maria Dinu 14 zile fără zahăr, plus 30 de abdomene pe zi. Băutorii de cafea pare că sunt cei mai afectați. Totul până la licoarea vrăjită : ))) Ok, zahăr la cafea, dacă n-aveți xylitol sau erythritol, că stevia mi se pare oribilă la gust. Apoi, vai, vai ce facem cu fructele, că viața se sfârșește în 14 zile fără toată fructoza pământului. Bine, cu fructe, doar că sunt unele care au indice glicemic scăzut. Căpșuni, mure. fragi, afine, pepene galben, caise. Vă reamintesc că totul e o alegere și că nu trebuie să faceți exact ca mine, dar n-ar strica să dai o pauză corpului tău, informându-te clar despre alimentele pe care le consumi. 14 zile, atât.

Dacă scrii pe net despre beneficiile unui produs, fii mai isteț și caută și riscuri. Cum ar fi bananele. Au potasiu, dar au și foarte mult zahăr, doza zilnică recomadată de potasiu fiind de 4700mg echivalentul a 15 banane. Evident că nu poți mânca atâtea, așa că alternativa este gâul încolțit, pătrunjelul, varza furajeră, swiss chard, bok choi, spanacul - deși spanacul este considerat un antinutrient din cauza oxiliților care împiedică absorbția mineralelor. Trebuie doar să citești câte puțin zilnic. Puțin. Înainte să pui capul pe pernă și să adormi așa, fără nici o informație, citește ceva, vezi un filmuleț, orice te ajută să înveți ceva nou. Nu ai răbdare pentru că ajungi la capătului interenetului și ai impresia că nimic nu mai e sănătos pe piață, ei bine, nici să te îndopi în continuare cu produse la nimereală nu e tocmai soluția : ))) Vă las câteva alimente permise în keto, care au carbohidrați puțini, poate ajută măcar așa, de orientare.

Așadar fără zahăr, ar însemna și fără pâine, paste, orez, făinuri, cereale etc. Dar hai, pentru că știu exact ce înseamnă - eu care echilibram dulciurile într-o mână și restul făinoaselor sărate în cealaltă mână - zic să fiu prietenoasă și să fac permis zahărul la cafea și fructele cu moderație. Cu plăcere! : ))) Dar în rest, nu-i efortul atât de mare, pe cât e gândul că trebuie să renunți la ceva ce-ți place. Gândirea trebuie puțin disciplinată. În rest suntem on track, în fiecare zace voință, frumusețe și încredere. Și mușchi hahhaha.. Nu uitați de abdomene.

Va urma..