Despre ce am mai citit

După niște foarte mulți ani în care am vorbit cu imens de multă lume, datorită job-urilor și mutatului din Bacău în Iași, apoi în București, apoi în altă capitală, iar acum în alt oraș, am ajuns la concluzia simplă că oamenii gândesc și reacționează diferit. Și până nu-ți faci asta ca regulă interioară, o să tot treci prin neplăceri și dezamăgiri. Credeți-mă, în scris sună ca un citat d-ăla siropos, dar în realitate e foarte dificil să te separi de lumea din jur, care la un anumit nivel îți influențează deciziile și ai impresia că ești parte din toți oamenii cu care ai interacționat, ca un organism viu, inseparabil.  

Ceea ce gândești tu cu tine, ca parte individuală, ca poveste unică, tocmai asta te face diferit în ideile pe care le exprimi, în durerile pe care le simți, în toate bucuriile și experiențele tale. Ale tale. Nu ale soțului, mamei, fratelui, prietenei. Dacă respecți că oamenii vin fiecare cu păreri diferite în urma experiențelor avute, ești în siguranță, ai mintea cât de cât sănătosă în cercul vicios al traumelor. Am văzut disperare, ură, invidie, răutate, urlete în față și mă gândesc că în fiecare zace o oglindă în care se ceartă, astfel că am învățat să nu mai absorb ce vine negativ spre mine, pentru că știu că e doar oglinda în care omul ăla se ceartă cu el însuși. Rar de tot nu-mi reușește să mă separ, dar durează puțin. Din toată lumea aia imensă pe care am cunoscut-o, să zic că ar fi cinci oameni numărați cu care n-aș mai schimba nici un cuvânt, nu pentru părerile noastre diferite, ci pentru răutatea întruchipată. 

Unii oameni sunt crâncen de răi. Schimonosiți de neputiință și ură. Efectiv nu există în ei latura empatică. Poate nici mie nu-mi reușește empatia de fiecare dată. Sunt stări, conflicte interioare, traume care te fac să reacționezi așa cum n-ai vrea de fapt. Dar omul care e în stare să spună cu sinceritate "îmi pare rău", pentru mine are mai multă însemnătate decât greșeala în sine. Orice urmă de empatie mă liniștește că nu stau de vorbă cu un narcisist. Am trecut prin astfel de experiențe toxice cu oameni care nu s-ar pune deloc în papucii durerilor tale, care n-ar înțelege absolut nimic din ce vrei să spui, care ți-ar oferi ajutorul doar dacă au ceva de câștigat înapoi, care sunt obsesiv dependenți de măreție, care cred că ei nu greșesc niciodată, care cred într-un EU închipuit și așteaptă să li se ofere din oficiu ce-i mai bun, fără efort. Un narcisist nu-și bate capul cu ce simți, ce principii susții sau drepturile tale individuale. E totul, totul despre el și nu va simți nici o remușcare în a te folosi atâta timp cât îi alimentezi exact nevoile. Nu spera că mai multă dragoste, grijă, dedicare, îl va face să se schimbe câtuși de puțin. Când nu mai ai resurse pentru a cădi piedestalul lui de rege, o să-ți spună simplu să-ți vezi de drum. Nu va lua în considerare niciodată gunoiul emoțional cu care te-a intoxicat. 

Psihopatul nu simte empatie, vină, nu plânge, nu-l mișcă nimic emoțional. Așa se naște. Sociopatul ajunge la același nivel, doar că nu se naște, ci devine în timp. Narcisistul nu are remușcări, în schimb are empatie doar pentru el însuși. Se iubește atât de tare și se pupă în oglinda traumelor, încât are impresia că el este victima mereu. Nu-și va cere niciodată scuze pentru că dintr-un orgoliul infinit de prostesc, crede că nu face nimic rău. Nimănui, niciodată. Un inocent : ))) Nu suportă criticile. Orice reproș activează furia și ura imediat. 

Un narcisist se formează din bucăți de oameni. Nu are nimic al lui, unic, diferit, original, de-aia este și așa cameleonic, aparent plăcut de toată lumea. Și va continua să stoarcă cei mai bun din oamenii care au nenorocul să îl întâlnescă, hrănindu-și ego-ul lui suprem cu toate frumusețile caracterului tău. Exact ce-i va plăcea la tine la început, exact aia va urî la tine mai târziu. Ești funny? Da, are nevoie de funny, vrea să-l distrezi ca o păpusă muppet ce ești. Va căuta exact omul cel mai mișto, vesel, creativ, deștept, iar apoi îl va urî exact pentru calitățile lui, încercând să le distrugă pentru că nu le poate imita, nu le poate avea, iar asta îl face să se simtă inferior. Narcisistul are o abilitate fantastică de a-ți intra în creier să-ți sucească mințile și când vei fi suficient de nebun, te va acuza de nebunie, deși tocmai el ți-a provocat-o. Te va confuza într-atât încât n-o să mai faci diferența între realitate și fantezie, pentru că sinceritatea nu există în lumea lui. 

Narcisistul e un om manipulativ. Știe cum să te ia. Câteva teste mici să vadă cam care ți-e calapodul să-și poată face niște bocanci din sufletul tău. Mereu trebuie să câștige. Mereu trântește ușa și pleacă primul. Este un bully. Se hrănește din nenorocirea altuia. Orice merge altora rău și-i merge lui bine, ohooo viața are sens! Își va alege mereu oamenii de care să-și bată joc, p-ăia slabi, nesiguri, sinceri, naivi, sensibili. Un narcisist nu va fi niciodată fericit, pentru că nimic nu e mai presus de el. Orice orgoliu infinit, pentru mine înseamnă nacisism. Orice silent treatment e o formă de abuz. Dacă se-ntâmplă se te plângi de ceva, va găsi o metodă să-ți minimalizeze nevoia de ajutor, ca să nu se simtă el cumva responsabil. Un narcisist este focusat pe nevoile lui, atât. Te va intimida ușor prin agresiune verbală, niciodată prin comunicare, soluționare, progres sau dezvoltare interioară. Un narcisist are stări extrem de schimătoare, de la om mișto la om rece și invers. Dacă trebuie să ai grijă ca și cum ai călca pe ouă, fugi, fugi departe. Este gelos și invidios. Calitățile altora sunt doar de interes personal. În orice ceartă, n-ai voie la liberă exprimare. Și te va învăța că orice tentativă de reproș va avea consecințe emoționale dureroase. No communication is good communication pentru el. 

Prima armă emoțională pe care o folosește un narcisist este indiferența. Te face să crezi că nu contezi deloc. Nici cuvinte, nici sentimente, nici nevoi. Dacă plângi, îți va spune că ești prea sensibil. Dacă îi spui ce gândești, gândești prea mult. Dacă te jignește, va spune că a glumit. Dacă totuși te va ajuta, fii sigur că așteaptă recunoștință și va avea grijă să rămâi dator. Te vede ca majoritar, nu ca individ. 

Ce vreau să spun e că, dacă ai cunoscut astfel de oameni, nu e vina ta. Nu ai nevoie de ei, ci ei au nevoie de tine ca să le încarci proviziile cu atenție, aplauze, aprobări, imagine, cu lacrimile și frustrările tale, orice pozitiv sau negativ îi fac să se simtă superiori. Orice ai face, patologia unui narcisist îl va face să creadă că el e de fapt victima și că el nu greșește niciodată. Oamenii care te iubesc sincer, te vor iubi pentru tine cu totul. Nu ești un robot programat să faci orice pentru confortul altora. Dacă te simți epuizat psihic, dacă simți că nu-ți mai găsești locul în lume, dacă ai impresia că ești doborât într-un fel în care nici cuvintele n-o pot descrie, caută cauza și apoi soluția. Dacă plângi în fața unui narcisist și simți că nu-ți va înțelege niciodată durerea, trust your intuition. Fără compasiune, nu poți iubi pe alții. N-ar fi rău să citiți puțin despre gaslighting. Narcisistul bârfește și răspândește zvonuri, apoi se lasă pe spate și se bucură de spectacol. După o ceartă, va bârfi indiferent că-i ești prieten, iubit sau din familie. Narcisistul simte când te-ai săturat, simte că pierde controlul asupra ta și că vrei să-ți capeți independența. Te va abandona în cel mai urât mod, pentru că vrea păpuși pe ață, nu oameni. Dacă vrei să recunoști rapid un narcisist, urmărește ce spune despre alții și vei vedea că el e doar o victimă în povestea tuturor. Narcisistul urăște rușinea, pentru că nu vrea să vadă monstrul din oglindă. Arată-i tu unui narcisist unde greșeșete : ))) Numa` încearcă să-i arăți vreo față hâdă din el și vei vedea patologia la scenă deschisă. 

Tot ce poți face e să stai departe. Evită orice amintire frumoasă, orice crezi special. A fost doar o iluzie. Oamenii cu adevărat speciali nu pun la pământ alți oameni. Să te vindeci de abuz nu înseamnă să te întorci la abuzator. O să ajungi tot în punctul ăsta mereu, indiferent câtă dragoste, înțelegere și răbdare oferi. Narcisistul nu pricepe bunătatea. O vrea, știe că dă bine în ochii lumii, dar nu o simte. Nu știe să iubească. Iubește ceea ce faci în folosul lui. Va avea întotdeauna dreptate. Cu orice critică sau reproș crede că îi omori falsa imagine superbă despre el însuși. Nu cred că vrei să dezbați cu un narcisist motivele unei despărțiri : ))) Iadul e blând. Nu-și va permite niciodată să fie vulnerabil, să lase garda jos. Consideră că e o slăbiciune muierească sau de fătălăi, în nici un caz în acord cu grandomania lui. Mereu va ține la aparențe, etichete și prima impresie, tocmai pentru a se convinge că nu este atât de oribil pe cât se știe adânc în interior. Omul întreg la cap nu folosește tipare.

Am vrut de foarte mult timp să scriu un articol despre această patologie. L-am făcut cam lung, deși nici așa parcă n-am cuprins ce-am citit în ultimul an. M-a pasionat dintotdeauna cum gândesc oamenii, cum reacționează, ce decizii iau sub presiune, cum se manifestă sub stress, ce principii au, ce limite, ce calități și defecte. Creierul omului este fascinant, vă spun! Și voi continua să studiez comportamente de dragu` descoperirii. Citesc despre bunătate, ură, gelozie, invidie, fericire, ba chiar și despre limbajul corpului sau bunele maniere. Am trecut prin experiențe cu narcisiști. Impactul emoțional a fost dezastruos de fiecare dată. Caracteristica personalității mele introvertite este "arbitrul", mediatorul conflictelor și oricât de bine aș fi fost intenționată, oricât ajutor și dragoste aș fi oferit, a fost ca și cum aș da mâncare unei statui. Cam atât. Mulțumesc pentru răbdare, în caz c-ați ajuns la finalul acestui articol!