Încă mai am colinde pe fundal, probabil până pe 1 ianuarie seara, mă scuzaț'. Astăzi m-am ocupat exclusiv de mine. Mi-am făcut un ceai, pentru că am aproape o lună de când nu mai beau cafea și nu mai fumez, tututtuuu-tu-tuu sunt mândră, deși cam fără efort m-am lăsat de data asta. Vă zic secretul într-o altă postare.
Așa. Am scos toate cremele, periile abrazive, și pe cele dese, mătăsoase, gâdilitoare, am pus măștile la rând, ustensilele de mani-pedi, aprins lumânare cu iz de brad, "leru-i ler flori de măruț" îmi cântă acolo în surdină, mmm, hai că azi merit un pampering ca la spa-urile alea luxoase îmi zic.
Pun mască cu argilă roșie, pun toate alifiile pe mine, pun uleiuri hidratante în păr și mă gândesc, așa năclăită de toate alea, la sensul vieții. Io am aproape cinci ore de exfolieri, cremuit, îmbălsămat etc. Nu știu cum aș fi putut face toate astea cu un plod urlând după fusta mea toată ziulica. Cum? Cum reușesc alte femei să fie și mame și sexy și parfumate și cu trei oale de mâncare pe aragaj, toate facturile la zi, vaccinuri, liste de cumpărături, aspirat, șters praful, cumpărat și împachetat cadouri pentru toți cei 126 bunici, părinți, prieteni din viața ei, timp pentru un film, citit sau vreo pasiune de împletit, modelat ceramică, pictat etc.. Cum? Și la toate astea adaugă sănătatea mintală, terapia cu sine, răbdarea, iubirea, înțelegerea, poate o oră de yoga sau alt sport 🤦🏻♀️🤦🏻♀️🤦🏻♀️ Nu știu cum faceți, dar gândurile mele s-au îndreptat spre voi, ființe de o creație inexplicabilă, uimitoare. Io azi, în afară de trezit la 11, pampering și două ceaiuri, n-am făcut nimic altceva.
Sper să conștientizați timpul. Chiar dacă vi se pare că nu e niciodată îndeajuns, suntem din oficiu binecuvântați să fim sănătoși, cu toate mințile adunate cât de cât. Ușurel, aveți răbdare cu voi înșivă, nu mai goniți spre nicăieri și nici nu vă mai păcăliți fericirea cu chestii materiale, decât dacă sunt necesare traiului zilnic. Eu asta am învățat anul ăsta. Eu cu mine, am trecut printr-o grămadă de etape de curățare interioară, apropo de exfolieri haha. Și am ajuns aici, în punctul în care toate câte mi s-au întâmplat, le-am analizat, iertat și lăsat acolo, departe în trecut. Îmi ofer mai multă atenție și grijă și compasiune. Mie. Nu altora, așa cum am făcut mare parte din viață. Mai multă iubire și răbdare și analiză pe cum reacționez eu la situații. Eu. Nu ceilalți.
Terapia zilnică este obligatorie, necesară, extrem de ajutătoare și luminantă în relațiile de orice fel. Acasă, la job, cu părinții, prietenii etc. Sper să fiu cât mai implicată în viața mea în Noul An. Terapia zilnică poate fi un pampering de cinci ore. Sau niște exerciții de respirație. Citit despre cum funcționează trauma, mecanismele de supraviețuire, vindecarea. Ascultat "leru-i ler" la o cană cu ceai în liniștea ta interioară și căldura casei, dacă de asta simți nevoia. Ieșit la o plimbare. Orice îți creează o stare de confort, răsfăț și bună dispoziție. Orice te ține în prezent. Orice aduce iubire. Orice cât mai simplu.
Totul e pe fugă, ați observat? Fiecare zi are un mecanism interior care îți spune că ai atâtea de făcut și n-ai timp destul. Ia o pauză. Și dacă nu le termini, cui trebuie să dai socoteală? Cine te condamnă? Fă pace cu tine în Noul An. Fă loc de întâmplări frumoase, care îți pot aduce sănătate interioară. Pune-te mai des pe primul loc. Sau îndreaptă-ți gândurile mai mult spre tine, nu spre ceilalți. Practică zilnic iubirea se sine. Asta nu înseamnă egoism. Devine parte din tine, o parte mai bună, dispusă la înțelegere și afecțiune, uitată în alte timpuri, nu din vina ta. Nimic nu e o "vină". Nimic n-ar trebui să aducă vinovăție sau rușine. În nici o conversație, situație, vreodată.
Hai, ler-ler și La Mulți Ani! N-am mai scris pe blog de doi ani, dar vreau să las însemnat aici pentru Revelionul următor : ))) Comparativ. Evolutiv. Am niște dorințe pentru ce-aș vrea să fac, dar nu sper la îndeplinirea lor silită. Dacă se întâmplă, bine. Dacă nu, îmi voi continua călătoria vieții într-o formă cât mai frumoasă și liniștită posibil. Pup, bye!