Acum încerc să păstrez acele amintiri, prin două plăcinte și o prăjitură, care-mi ies "printre cele mai bune din întreaga lume" cum zice soțul meu : )) Bine și ar mai fi dulceața de pepene roșu. Și cea de gutui.
Culoare, cantitate de zahăr, consistență, aromă, gust, toate testate și create după o rețetă proprie pe care vreau s-o împart și cu cei care vor să aducă înapoi din gustul copilăriei.
Așadar, pentru 1 kg de fruct, am pus 0,5 kg de zahăr. Am făcut anul trecut, dulceață de cireșe, după rețeta clasică, 1 kg fruct, 1 kg zahăr și a ieșit foarte dulce. Îmi place să simt și din aroma fructului, nu doar sirop de zahăr, așa că dulceața mea de gutui, are un gust dulce-acrișor, foarte aromat.
Rețetă pas cu pas:
- am spălat gutuile de puf, le-am curățat de coajă și cotor și le-am pus într-un vas înalt, în apă cu zeama de la o lămâie, să nu se oxideze până le termin de curățat pe toate.
- le-am pus la fiert la foc potrivit, în aceeași apă, până ajung să fie al-dente.
- le-am scos la răcit într-o sită, să le pot tăia cubulețe, păstrând apa pentru sirop.
- le-am cântărit abia după ce au fiert și au stat la scurs.
- am pus la fiert în alt vas 3 kg de zahăr cu 6 pahare din apa în care au fiert gutuile, pentru 6 kg fruct.
- se obține un sirop de consistența mierii, legat, puțin roșiatic, peste care adăugăm gutuile tăiate sau date prin răzătoare, cum preferați.
- se mai țin pe foc, încă 30 minute și gata, dulceața se poate pune direct în borcane!
Delicious! O felie de pâine prăjită unsă cu dulceață de gutui și o cană de ceai fierbinte, vor face dintr-o dimineață de iarnă cu zăpada pân` la jumătatea ferestrei, una frumoasă, cozy și cu chef de ieșit din casă!
Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu