Dulceață fără zahăr

Mi-a trecut prin gând să fac bradul de Crăciun, dar m-am răzgândit. Parcă e prea devreme totuși, deși eu l-aș ține tot anu' împodobit. Anu' trecut l-am făcut pe 6 decembrie și pentru că am fost în București pentru trei săptămâni, l-am ținut până în februarie să mă pot bucura de el acasă la mine, cu globurile frumoase alese de mine, aranjate așa cum îmi place mie. 

Așadar am zis să mă mai bucur de toamnă și cât a mai rămas frumos din ea, în afară de ploaie care ține de două săptămâni încoa'. Am cumpărat doi bostani d-ăia mici, că ăia mari au multe semințe și nici nu-s așa dulci. Plăcinta copilăriei mele pe care o făcea bunica atât de bună încât trebuia să coacă două tăvi să ajungă la toți. Și mai știu eu pe câțiva d-ăștia înnebuniți după bostani copți la cuptor cu sare și ierburi aromate. Eh, de dragu' vostru și al amintirilor, am făcut din ei pentru prima dată dulceață. Ce rău avea să iasă dacă umplutura din plăcintă e cam aceeași?! Am ras mărunțel bostanii, după care i-am pus la călit în puțin ulei de măsline. După ce a scăzut zeama, adică după vreo oră așa, am pus cinci pastiluțe de stevia. Da, da, fără zahăr. Și a ieșit o dulceeeaaaață mvai, Doamne cât e de bună!!

Am obsevat că și atunci când fac ciocolată de casă și pun puțină stevia, nu are gust de zaharină cum se simte în cafea de exemplu. Iese dulce cât trebuie. Așa că m-am hotărât să fac și dulceață de mere, că tot aveam vreo 15 prin frigider, luate așa, de dragu' toamnei că eu nu prea consum fructe în keto. Mă rog, nu sunt eu omul fructelor oricum. Eu cu prăjiturile mai mult. Pardon, legumele. Legumele sunt preferatele mele, în special mult spanac și broccoli : )))

N-ați mâncat voi de când sunteți dulceață d-asta de mere fără zahăr atât de delicioasă. E așa, ca și cum te topești după dragoste : ))) O mănânci goală și visezi cai verzi pe pereți. O mănânci până termini borcanu' și te mai dezmeticești la ultima lingură. O mănânci și intri într-o stare de bine, de casă caldă cu miros de toamnă și soft jazz pe fundal. Eh, asta e rețeta pentru astfel de stări dacă aveți curaj să încercați. Am ras merele (fără coajă, că doar ștrudelul ăla ceaușist avea coajă, semințe și coatoare cu totu'), le-am pus la călit în zeama lor și puțin ulei de măsline, că uleiul de floarea-soarelui cică nu e bun în keto, am pus stevia și scorțișoară și iată că am inventat Raiul pe pământ!! Vă zic sigur că n-am mâncat niciodată o dulceață mai bună, mai ușor de digerat ca asta. Ah, scorțișoara aia face toată treaba!! Parcă vag îmi amintesc că cineva făcea dulceață d-asta în care punea și nuci, dar în nici un caz n-avea gustu' ăsta atât de bun, desigur :P

Încă n-am primit laptopu' înapoi, trimis tocmai în America la reparat, așa că o să pun poză doar pe FB, că de pe telefon n-am opțiunea asta la blogspot. Dar vă zic, trebuie neaparat încercată!! 15 mere, 3 lg ulei măsline, 1 lg scorțișoară și vreo 5 pastile de stevia. Pfff, gata, că leșin de atâta drag c-am făcut cea mai bună dulceață : )) Mă rog, mândria asta mi se trage și pentru că nu știu să fac chestii dulci, prăjituri, torturi etc. Dar am mâncat vreo două fabrici de orice cu zahăr, încât să știu că e într-adevăr bună, bună tare! Ah, am pus mere Gala. În România sunt asemănătoare cu cele Florine. Spor!! O să îmi dați crezare. Și vă sfătuiesc să faceți mai multă, dacă aveți cumva și alți mâncăcioși prin casă. 

10 frunze Giveaway

Am desenat frunze în cinci zile cât n-are toamna toată. Pe vremea când tăiam la Silhouette, cumpăram ce desenau alții pentru că eu nu știam să le realizez singură. Apoi m-am înscris la un curs de grafică, am plătit 1500 lei pentru 2 luni și am învățat să trag niște linii în illustrator, mai mult pe partea de logo-uri decât pe cea artistică. Degeaba credeam eu că o să desenez invitații de nuntă și cutii 3D, că treaba era alta. La primul curs îmi amintesc că am avut ca temă să desenăm o rață : ))) Deja la a zecea oră de curs  desenam pe 15 layere pentru o singură imagine. Am mai exersat o vreme după ce-am terminat, apoi am lăsat grafica deoparte pentru cinci ani. Iar acum, într-o zi obișnuită, fiind în concediu, am deschis illustratoru` iar. Mare parte e ca mersul pe bicicletă. Nu uiți, mai ales dacă ai învățat de plăcere. Dar sunt și chestii pe care a trebuit să le caut pe youtube să mi le amintesc. 

Am făcut un total și se pare că m-am oprit din desenat la 137 de frunze : ))) Plus un model de ghinde. Am dubii că voi mai sări vreodată într-un morman cu uscăciuni căzute din copaci, așa cum am făcut-o recent la aproape patruj` de ani ai mei. Așa-i când îți place toamna, mai ales când locuiești într-o țară unde-i un singur anotimp. Bifezi cam tot. Plăcintă de dovleac tot anul, mers prin ploaie zilnic, covor ruginiu greblat frumos prin parcuri, ah și ce frumos e de Halloween, deși alții se vaită că e comercial. La fel zic și despre Crăciun. În schimb eu mă bucur, bucurie, bucuroasă!! : ))) Creez drum drept prin viață din a-mi plăcea cât mai multe lucruri. Oameni, locuri, străzi, anotimpuri, zile, tot, orice, chiar și de o cafea la o terasă mică unde merg des cu omu` indiferent de vreme. 

Mai am câteva de pus pe mockup și de transformat în șase formate pentru a fi arhivate. Pe cele postate aici le puteți găsi în magazinul meu SVG vibes iar pentru cei care vor da subscribe la blogul meu și mă vor înștiința printr-un comentariu despre participarea la acest Giveaway, vor primi un set gratuit de zece frunze via mail. Le puteți folosi la Cricut sau Silhouette pentru coronițe de toamnă, scrapbook, ateliere pentru copii sau alte activități creative. Frunzele sunt deja alese, deci va fi ca o supriză : ))) Mulțumesc și spor la crafting!

1 Year - New Challenge

Exact acum cinci ani stăteam în prima bancă la cursul de grafică, curs unde am cunoscut-o pe prietena mea Paula (wink), adică s-a întâmplat să mă nimeresc la momentu` potrivit să cunosc oamenii potriviți. Nu doar pe ea, dar și pe profu` meu Mihai Vasilescu (o închinăciune, da-i-ar `mniezo sănătate : ))) De la omu` ăsta am învățat că illustrator-ul e infinit. Poți face o droaie de combinații în caz că nu-ți iese un o linie, o tăiere, o lipire, orice. Mi se întâmplă să termin un desen și abia apoi să-mi dau seama că puteam să-l fac prin altă metodă mai ușoară dacă aș fi ales varianta X etc. 

De fiecare dată când lucrez în ilustrator sau photoshop aflu câte ceva nou. Îmi mai vine o idee, mai deschid un tab, iar o idee, iau creionul și notez repede, mai fac o schiță și uite-așa mă trezesc că trec ore întregi fără să-mi dau seama. Și mereu, mereu mă motivează, mă inspiră, imaginația o ia razna, creieru` creează încontinuu și nu simt că fac ceva repetitiv, obositor sau plictisitor. Mi-a plăcut grafica digitală și la curs, îmi place de mor și acum după cinci ani. Îmi pare rău c-am lăsat-o deoparte atâta vreme, ehe, pentru când voi avea timp, cine știe, într-o zi, într-un concediu. Am căutat scuze pentru că știam că o astfel de muncă cere foarte mult timp, răbdare, să fii 100% acolo pe vectori.

Nici acum nu am timp, exceptând faptu` că sunt în concediu, dar timpul trece și dacă fac și dacă nu fac. Așa că m-am hotărât să desenez ziua întreagă, mai caut pe youtube explicații, bașca uneori știu sigur că trebuie să desenez într-un anume fel, dar nu știu să denumesc exact termenu` grafic să pot căuta tutoriale, așa că merg pe variante ajutătoare până îmi amintesc abia după câteva zile ce uitasem. Alteori îmi sună cuvintele profului în cap ”să nu vă pună naiba să modificați font-uri vreodată”. Eu: - și dacă aș face din W-ul ăsta un M? Și l-aș întinde puțin că cine l-o fi desenat, n-o știut că mie îmi trebuie un W lăbărțat. Apoi renunț, că într-adevăr se observă diferența.

Vă asigur că dacă suferiți cumva de OCD, illustrator-ul e soluția : ))) Am o satisfacție uriașă să aranjez fiecare linie, să verific distanțe, să măsor toate elementele, să le aliniez, să aleg culoarea care-mi merge mie la suflet. Din zeci de nuanțe de portocaliu, caut exact portocaliul care-mi trebuie. Din sute de linii câte are un desen, verific fiecare curbă, fiecare intersecție, toate să fie perfecte. Uneori plec de la o idee și pe parcurs iese altceva. Mi se întâmplă să vreau să desenez ce am în minte și nu pot, efectiv nu iese din mine exact ideea. Și renunț ori salvez pentru când vreau să revin sau să combin desene. Ciornele sunt mici comori he he he : )))

Poate reușesc totuși să îmi fac un site până de Crăciun, dar nu e grabă. Mi-am dat timp de antrenament un an. Pe-urmă oi vedea pe ce nișă grafică mă axez. Ce știu sigur e că sunt extrem de pasionată de logo-uri, dar îmi place și aria asta creativă de svg-uri pentru mașinicile de tăiat. Un an, următoarea provocare, că tot am terminat keto - un an fără zahăr. Nu știu cum sunteți voi, dar eu dintotdeauna am funcționat cel mai bine cu deadlines și challenges, o altă caracteristică a OCD-iștilor probabil : ))) La fix, la linie, la termen. Hai, pe curând cu noi desene!