Exceptând soarele nemilos pentru un început de iunie, târgul de pe Mătăsari, a fost ca o bucăţică de vacanţă. Peste tot în jur, plin de veselie, de energie pozitivă, de lume multă, biciclete, flori, culori, multe activităţi, muzicanţi şi cântăreţi.
Am admirat munca celorlalţi artizani, am zumzăit alături de karaokişti (aşa m-am bucurat că cineva a ales să cânte de la The National - I need my girl), am citit, am primit un buchet de spice si lavandă, am luat drept amintire o pereche de cercei, foarte coloraţi, din aţă înfăşurată pe sârmă, am reuşit să beau cea-mai-bună-cafea de la Romană în ambele dimineţi, m-am bucurat de fiecare moment liber lăsându-mi gândurile să se odihnească timp de două zile legate, am conversat cu clienţi despre ceea ce lucrez, despre materiale şi tehnici. A fost un târg mişto, cu vânzare bună! Iată şi câteva imagini:
Voi încerca într-un articol viitor să scriu şi despre detaliile tehnice ce stau la baza pregătirii unui târg, când concurenţa e atât de mare.
Acum înapoi la treabă, că simt că alunec într-o lene, cu dor de mai multe zile libere. Las câteva imagini şi cu ce-am mai lucrat şi n-am reuşit să actualizez : )
În zilele fără idei cretive, în care simt că am nevoie de pauză pentru o reîntâlnire cu inspiraţia, chiar în astfel de zile îmi caut şi mai mult de treabă. Încep prin a-mi prepara un ceai. Când eşti apatic, timpu` se scurge tare greu. Şi te uiţi pe pereţi, şi oftezi, şi te gândeşti că dacă faci puţină curăţenie printre condimente, va fi şi ceaiul infuzat, numa` bun de băut.
Pun în ordine toate borcănelele cu mirodenii şi trec la veselă, că doar ce m-am înviorat puţin. Farfurii, linguri, aşezate milităreşte, ceaiurile aranjate şi ele, fiecare după aromă. Contiunui să sortez produsele din frigider, curăţ frenetic şi aragazu`, iar acum că m-a prins febra curăţeniei, pun şi restu` casei în ordine, bag o plăcintă cu mere la cuptor, fac alt ceai, iau laptopu`şi aproape că leşin de oboseală pe canapea.
Prima căutare e despre vacanţă, cu gându` la o plajă liniştită, cărţi şi soare. Ce amăgire! Departe sunt zilele libere, departe mi-e şi inspiraţia. Şi stau, şi caut despre alţi artişti , alte tehnici, citesc bloguri, urmăresc tutoriale, parcă deja mă gândesc cu poftă la următoru` târg de peste două săptămâni, dar tot lipsită de idei sunt. Partea pozitivă e că am deja în lucru deschiderea unui magazin şi pe Etsy. Lipsa de creativitate nu mi-a amputat şi voinţa, astfel că depăşirea momentului se face tot prin muncă.
Acasă e cel mai bine! Acasă înseamnă etajul 10, cer senin deasupra, soare, muzică pe fundal, ceai bun, miros de prăjiturele şi un buchet mare de liliac. Acasă începe cu planuri puse pe hârtie dimineaţa şi se termină cu realizarea lor, seara târziu. Acasă înseamnă mâncare gătită, masa de seară servită împreună, seri cu filme şi somn liniştit. Acasă e locul unde există bunătate, înţelegere, răbdare, iubire şi siguranţă. Acasă are acest colţ de atelier, unde imaginaţia prinde viaţă, iar viaţa e mai plină de culoare şi sens, de când mâinile mele au început să modeleze hârtia.
Oh, nu m-aş plictisi niciodata de handmade. O imagine scurtă despre ce mi-ar plăcea să fac peste 10 ani, ar fi să mut ce fac acum în altă ţară. Într-o ţară cu alt sistem, cu altă mentalitate, cu mai multă civilizaţie şi mai multe posibilităţi. Am un job care-mi place, zile libere pentru handmade, un oraş în care mi-am dorit să locuiesc, pachetu` complet pe care mi l-am dorit în urmă cu 5 ani, iar acum... ei bine, pachetu` cere un update. O variantă îmbunătăţită pentru viitor ar fi Canada. Posibil, peste 2-3 ani, prezentă la un Cherry Blossom Festival cu aburi sub nas de la cafeaua Tim Hortons.
Dar până atunci, mai am treabă pe-aici. În ultima perioadă, am lucrat foarte multe floricele pentru a decora albume foto, cărţi de oaspeţi, jurnale personale şi cutii de bijuterii.
Mi-s aşa dragi, încât simt cum o parte din suflet îmi pleacă spre
fiecare client, dar mă şi bucur că ceea ce lucrez ajunge la om iubitor de handmade ca
şi mine. Uneori îmi vine să-mi fac câte-un exemplar din modele care-mi
plac tare-tare, să le păstrez aşa, ca amintiri : )) Desigur, îmi trece repede, pentru că alte modele vor lua locul celor care-mi plac acum and so on, până mă voi obişnui cu ideea că doar pozele rămân şi o grămăjoară de momente frumoase.
Pe curând!
Primăvară, soare, copaci înfloriţi, chef de muncă, atelier primitor, cald, cu lalele albe la geam, muzică cubaneză pe fundal.. da, viaţa este cu adevărat frumoasă!
Şi pentru că vremea bună are o influenţă asupra celor meteosensibili, m-am gândit să contribui şi eu cu puţină culoare, într-o scurtă şi simplă prezentare a modului în care expediem produsele handmade. Cei care au avut experienţe nefericite cu Poşta Română, ştiu că produsele suferă modificări majore până la destinaţie, motiv bun să fim precauţi cu fiecare colet trimis.
Aşadar, pentru a proteja obiectele fragile la transport, aveţi nevoie de folie cu bule antişoc, fulgi de polistiren sau pufuleţi de plastic. Dacă n-aveţi nimic din cele menţionate, folosiţi metoda old school, hârtia. Hârtia creponată de exemplu, franjutată, colorată, nu doar protejează, dar are şi un aspect frumos, jucăuş şi creează impresia unui cadou, nu a unui produs pe care clientul şi l-a plătit deja.
Dacă aveţi şi alte idei/metode de protejare a obiectelor fragile, daţi de veste printr-un comentariu. Uhm.. rumeguş. La asta nu m-am gândit : ))
Ei bine, Cadourile Fistichii împlinesc doi ani de activitate handmade şi în continuare, sunt entuziasmată, mulţumită, copleşită de aceasta relaţie pe care o am cu hârtia. Iubesc culorile ei, textura, tehnicile şi posibilităţile pe care le oferă. Am descoperit oameni care urcă hârtia la rang de artă. Quilling, origami, kirigami sunt cateva din tehnicile care duc la crearea unor lucrări fabuloase! Am descoperit să poţi purta haine din hârtie, adevărate rochii de mireasă, iar florile.. oh, florile din hârtie se vor mula mereu pe sufletul meu. Trăiesc într-o lume de hârtie, a reciclării ei şi încerc să folosesc şi ultima bucăţică rămasă în urma lucrărilor mele, transformând-o în hârtie manuală. Mi-am făcut prieteni cu care împart această pasiune şi nu numai. Sunt sigură ca ăsta este abia începutul unei frumoase călătorii pe drumul lung al cunoaşterii şi al schimbării de sine.
Handmade on! - 900 days of no smoking and counting : )
Pe curând!
Pe saptamana, trebuie sa rezerv o zi pentru prajituri-de-casa si inca una pentru poze, livrari colete, magazinul de pe Breslo si site-ul care este inca in lucru, fiind vorba doar despre o mica problema tehnica.
Well, prajiturile, da... pentru ca am o relatie foarte stransa cu scortisoara, zaharul brun, nucile si toate fructele. Imi place crema de lamaie si caramelul si sa ametesc retete dupa pofta zilei in care prajituresc. E o alta metoda de relaxare, iar mormaielile de placere dupa ce raman doar firmiturile, merg direct la inima.
In schimb, nu mai e relaxare atunci cand trec la impachetari colete astfel incat sa reziste coletul sub talpa celor de la Posta Romana, cate doua formulare completate pentru fiecare colet, statul la rand cate 2 ore, peste 100 de poze pentru 50 de cadre reusite cu ceea ce lucrez si care mai apoi trebuie ajustate intr-un program, luminozitate, contrast, logo etc si la final, urcate pe rand pe site, Breslo, cu descriere cu tot.
Asta e partea care imi intarzie activitatea, dar necesara pentru a continua cu ceea ce-mi place sa fac.
O zi racoroasa maine, ca soarele ne-a cam topit pe toti astazi si multe idei creative s-aveti!
