Despre "înainte" și "acum"

Stau puțin pe tușă câteva zile, să-mi trag sufletul după atâta post negru. Glumesc. Ieri am mâncat, azi nu mi-e foame. Deștept metabolism! Imediat a memorat că următoarea zi nu mai primește mâncare și că trebuie să consume din grăsimea depusă acum cinci ani. Așadar, intenționez să subliniez niște diferențe între dietele pe care le țineam înainte și Keto. În ultimii zece ani m-am îngrășat 30 kg, din cauze diferite. Mutatul dintr-un oraș ”comfort-zone” în capitală, o afacere proprie, stress, schimbări de tot felul, nemulțumiri, critici personale, ale altora, pretenții, societate snoabă, mutatul în altă țară când abia mă adaptasem, and so on, scuze mii de a mă refugia în comoditate, renunțare, negare etc.

După ce mi-am făcut o analiză interioară și am fost întreagă la cap, să mă accept cu toate defectele și frumusețea mea urâțită de kg în plus, m-am pus serios pe strâns cunoștințe despre funcțiile corpului, de la doctori care au predat la Harvard, Oxford, ba chiar și de la sportivi, dietologi de duzină, păreri pro și contra. Nu sunt un guru al nutriției. Scriu aici despre ce am testat pe mine însămi de-a lungul multor ani de diete proaste. În ultimii zece ani, am ținut cure disociate, cu ciorbă de varză, paleo, unele doar cu proteine, altele fără lactate etc. Slăbeam 5 kg, apoi puneam 7. Slăbeam 10 kg, puneam înapoi 15. Vă las să socotiți cam cât am slăbit și m-am tot îngrășat înapoi 30kg în zece ani, doar din diete : ))) Dacă e grea matematica, vă zic eu. Am ținut-o din dietă în dietă, fără să mă documentez despre organe și ce rost are colesterolul bun, ăla rău (care nu e rău dacă funcționează corect), despre insulină, diabet, boli și cauze, gobule, sucuri gastrice, corp alcalin, corp acid, intestin (care are 5-6m lungime și în care se dezvoltă sistemul imunitar), colon, care-i treaba cu celulita, vitaminele.. Doamne apără, aproape că învățam și cum să operez pe inimă : ))) Glumesc. 

Înainte credeam că mâncatul des și puțin, e secretul, că îi dai voie corpului la digestie rapidă. Nu. Cu fiecare dumicat, crește insulina. Habar n-aveam că sunt rezistentă la insulină măcar. Adică orice dietă aș fi ținut, daca insulina nu mai funcționa corect, aș fi slăbit biciuind corpul degeaba, supunându-l la carențe până în pragul unei boli. Am făcut toate analizele. Sănătoasă, cam anemică așa rotunjoară, colesterol bun, tiroidă praf : ))) Și am schimbat radical modul de slăbire. M-am axat pe citit biblioteci de păreri și am început să fac sport. Cui îi este lehamite de sport, vă spun că nu antrenează doar mușchi, ci schimbă și modul de gândire. Încercați și vă lămuriți singure. Am renunțat la orice sursă de zahăr, carbohidrați - miere de albine, siropuri ”sănătoase”, paste, orez, cereale, pâine, dulciuri și patiserii, anumite legume care conțin zahăr (morcovi, sfeclă, păstârnac, țelină etc) dar mai ales, la fructe : )))) că tot primesc mesaje dacă nu cumva s-ar putea restabiliza insulina consumând și niscai fructele. În afară de căpșuni, zmeură, fragi, pepene galben și caise, NU! Astea au indice glicemic scăzut. Orice altă sursă de zahăr, jap, provoacă insulină. 

Îmi era tare greu la început să înțeleg tot rostul insulinei și a întregului metabolism, dar citind pe bucățele, m-am lămurit cât de prost țineam diete înainte. Ori renunți de tot și ai rezultate cum zice-n carte.. ori ții cu jumătăți de măsură și speri că poate păcălești corpul și slăbește rapid și simplu, ca prin minune. Logic că nu. Înainte mâncam mic dejun, cereale, iaurt 0%gr. Mâncam la prânz fierturi, carne și aia parcă supărată pe viață, nimic delicios, totul cât mai trist : ))) Normal că aveam pofte până lăsam bale pe vitrinele de prăjituri și renunțam la dietă. Acum dacă îmi pui un tort în față, mai degrabă mi-ar fi poftă de o negresă keto. Înainte mâncam biscuiți ”de dietă” fără să am habar despre valorile nutriționale. Mâncam fructe, fără să știu despre fructoză. Mâncam o salată imensă de roșii, fără să știu că roșia e tot fruct, doar că se găsește la raftul de legume : ))) Mâncam salate, fără să știu că anumite salate sunt goale în nutrienți. Nu știam despre importanța potasiului și ce naibii rost are atâta calciu, că m-am săturat de mâncat brânză goală. Mâncam așa cum scriau ăia la gazetă, prin nuș` ce can-can de superbități și snobism extrem. Cum auzeam că ”vai, nu-i bine să mănânci seara”, imediat și eu, după ora 4 mă înfometam aiurea. A nu se confunda cu fastingul. În postul negru trebuie să consumi la ultima masă, nutrienții necesari organismului pentru a rezista 24h doar cu apă. Dacă tu ești anemic de la atâtea salate triste, fastingul e boală, nu medicament. 

Înainte mâncam la ore fixe. Că-mi era foame sau nu, eu eram cu farfuria sub nas, ca să respect programul. Altă greșeală. Dacă nu ți-e foame, nu mânca! Corpul nostru e un mecanism atât de complex, rupe glucoză pentru energie, separă grăsimi, cară sânge, filtreză, elimină, ca să vii tu mai deștept să-i spui că n-are voie să mănânce seara. Zău, chiar așa? Sau mai sunt unii dietologi, vai, snack-uri între mese. De ce? Ah, că e piticul ăla pe creier, ciudos și încăpățânat să mănânce des, că altfel o ia razna, asta-i altceva. Dar disciplina alimentară nu se joacă cu pitici d-ăștia obraznici : ))) Încă o dată, orice dumicat crește insulina. Dacă tu ești gras și vrei să restabilizezi funcția cea mai importantă a metabolismului, gustăricile astea sunt păcăleală, nu progres. Nu mânca dacă nu ți-e foame, atât! Că ai vrea să ronțăi ceva, ăla e piticul care trebuie disciplinat. Și cred că cea mai simplă metodă e cea cu ore fixe, fără snack-uri. Dacă simți că la prânz nu ți-e foame, amână până la masa următoare pe care ți-ai stabilit-o cu maximă seriozitate, fără să trișezi și să muți ora mai devreme : ))) Corpul tău se va descurca să producă glucoză din grăsimea aia adunată pe coapse și cele două rânduri de burți. 

Așa am început eu schimbarea alimentară. Mutând mese. Nu cu Keto. Nu mi-a fost foame dimineața, n-am mâncat. Am stabilit următoarea masă la 3pm. Și ultima la 7pm. Dacă mă săturam cu ce mâncam la ora 3pm, renunțam la ultima. Și am jonglat așa vreo lună. Abia apoi am desoperit keto și importanța grăsimilor naturale în procesul de slăbire. Renunțasem din prima zi la zahăr, așa că începusem să mă documentez doar despre câtă grăsime, câte proteine, ce fel de legume să consum. Așa am început să adopt ideea fastingului prelungit, dar asta după opt luni de teste, urmărind ce diger și ce nu. V-am spus, corpul cere singurel ce are nevoie, trebuie doar să ai puțină răbdare să-l urmărești o perioadă. Nu e cu efect imediat, în caz că mai speră cineva. Iar perioada de mentenanță, cea de după dietă, cred că devine un stil de viață. Rețete keto sunt peste tot pe google, instagram sau explicate pe youtube. Dacă te împinge foarte rău disperarea că nu mai încapi în nici o haină, găsești! : ))) Puțin efort nu strică, ba chiar te motivează să tot descoperi. Baftă!