Stil de viață, nu dietă.

Se sfârșește și perioada asta de stat acasă, gata, suntem sănătoși toți, virusul a murit de plictiseală singurel p-afară, Guvernul a anunțat că putem merge la muncă din iunie, ce fericire, exact ce ne-am dorit dintotdeauna, muncă, bani și distracție! : ))) Mie mi-a priit din plin perioada asta de izolare. Am reușit să pun în ordine niște treburi pe care le tot amânam, inclusiv disciplina alimentară, că doar dacă stai acasă și n-ai copii, e mai ușor să te ții de un program zdravăn. Am reușit să mă odihnesc cât pentru toți cei 22 de ani de muncă, că eu am fost harnică, am avut primul job la 16 ani. 

Keto mi s-a potrivit încă din prima săptămână, când abia reușeam să înțeleg ce înseamnă. Cu singura regulă impusă de a renunța la carbohidrați. Această ”dietă” a devenit un stil de viață așa cum citeam eu prin cărți și credeam că autorul vinde vise. Dacă ești gras și îți dorești să slăbești, stilul de viață mai durează. Creierul percepe schimbarea tot ca pe-o dietă la început. Ah, trebuie să renunț la pâine, paste, orez, cereale, patiserii și dulciuri. Păi și ce mai rămâne? Promit eu că mai sunt alternative și că mâncarea keto nu vine de pe Lună : ))) Poți face pizza din blat de broccoli, orez din conopidă, zahărul poate fi înlocuit cu zahărul de cocos sau de mesteacăn (xylitol), ouă, brânză, carne cu legume la tigaie și un wafăl cu făină de migdale în loc de pâine etc. Keto înseamnă mâncare simplă, curată, cu nutrienții necesari corpului, nu pofte în neștire. Toate se găsesc pe aceleași rafturi din supermarket, trebuie doar să fii mai selectiv. 

Nu s-a inventat roata cu dieta asta. Pur și simplu, după studii pe ani de zile, s-a concluzionat că zahărul nu doar te trimite în faza prediabetică, dar are și efect rapid asupra Alzheimer-ului, cancerului, problemelor de colon, ficat, tensiune, insulină și cam orice se mai strică prin corp. Sunt câteva cazuri cu oameni cunoscuți, care au suferit de Alzheimer și știu sigur că au avut o plăcere pentru dulciuri. Carbohidrații cam tot în direcția asta te trimit. Așa că, decât să zici ”o viață am, barem cât trăiesc să mănânc ce-mi place”, stai și reflectează. Să mănânci orice, fără disciplină nu înseamnă doar o viață scurtă, ci și una plină de dureri de tot felul. Aciditate, gastrită, ficat gras, indigestii, dureri de oase, piele îmbătrânită etc. Astea fiind cauze des întâlnite. 

Mai degrabă încerci să reduci, dacă totuși nu poți să eviți zahărul și restul de carbohidrați periculoși. La mine nu merge așa. Ori totul ori nimic : ))) Așa că am ales ”nimicul”, care înseamnă totul acum. Am reușit să mă vindec de dulciuri. Bașca am făcut o negresă în nouă luni și a rămas neatinsă după două bucățele, pentru că nu mi-e poftă de dulce. Corpul îmi comandă singur ce am nevoie. Simt când fac pauză de sucuri verzi. Sau când nu țin post negru măcar o dată pe săptămână. Poate că a devenit obișnuință, dar nici nu m-aș mai întoarce la obișnuința de dinainte. Așadar, o salată la fiecare masă și mai puține dulciuri, atât de simplu e! Ba chiar știu pe cineva care a urmat un an de terapie Gerson, chiar recomandată bolnavilor de cancer. Deci se poate, doar voință, informație și disciplină trebuie!

Va urma..