Am revenit ^_^

Hai că după patru ani de tăcere, revin cu o nouă postare pe blogul meu drag. Aproape că uitasem despre călătoria mea în lumea artei, despre iubirea mea pentru hârtie, ah și ce frumos scriam despre zilele mele pline de handmade! O lume pe care o retrăiesc cu ochii închiși, amintindu-mi de oamenii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului. O lume care mi-a deschis inima, care m-a învățat să apreciez lucrurile simple, care mi-a liniștit haosul și mi-a șlefuit atenția la detalii. Orice activitate creativă te dezvoltă ca om, îți mișcă imaginația, te îndreapă spre frumos. Aș vrea să vă pot împrumuta ochii mei, să vedeți cât de rapid se separă binele de rău prin artă. Trebuia să fi descoperit lumea asta mai demult, să fi știut că mâinile astea două pot crea ceva de la zero și mi-ar fi fost îndeajuns să-mi recapăt încrederea, curajul, vocea. 

Prin handmade am început să scriu. Chiar și aici pe blog am postări stângace : ))) pentru că nu știam cum să exprim mai bine ce simt. Mă îngrozea gândul c-aș putea greși, c-ar citi lumea și m-ar judeca. Ba c-aș fi prea mălăiață și visătoare, ba plictisitoare și naivă. Dar acum, uite ce bucurie mare îmi face gândul că îmi scriu doar MIE. În sfârșit m-am lecuit de ochii critici, de teama că nu-s trăsnet de bună, că nu mă potrivesc în tiparele altora. Zău așa, ce epuizant este să încerci să faci pe plac tuturor! Până într-o zi când m-am dezmeticit și am lăsat lumea deoparte așa cum e ea. M-am lăsat să greșesc. Mi-am dat voie să fiu urâtă. Apoi am văzut că sunt mai frumoasă decât atunci când nu mă acceptam. Sunt frumoasă așa! Pentru mine. Oamenii oricum mă vor vedea fiecare diferit. Dar prin mine curge viața asta, eu o trăiesc și fac alegeri exclusiv pentru mintea și inima mea. 

Așa aleg muzica. Nu pentru ce se ascultă, dess-pa-ciii-tttoo : ))) Ascult muzică și sub 500 de vizualizări, a unor oameni șocant de talentați, care trăiesc în aceeași societate mult prea snoabă. Înainte făceam mofturi la autori, alegeam literatura, răsfoiam rafturi întregi la Cărturești. Acum iau la rând fiecare carte de pe Kindle. Unele mă plictisesc îngrozitor, dar le citesc până la capăt și parcă mă-ncred că și dac-aș scrie vreo carte, tot n-aș putea s-o lălăi așa prost. Ah, și ce cărți de suflet am! Aș putea să le recitesc ca și cum le-aș citi pentru prima dată. Ca și filmele de altfel. Cum să nu te uiți măcar de două ori la Pride And Prejudice? Merită numai pentru cât de fabulos este Colin Firth în rolul lui Mr. Darcy xoxo : ))) 

Înainte cumpăram tone de haine. După ce am schimbat patru orașe în două țări și am aruncat cinci dulapuri de cârpe, unele aproape noi, am încetat investiția în chestii materiale. Acum îmi cumpăr exact ce am cu adevărat nevoie. Am renunțat la shoppingul emoțional. Am renunțat la mâncatul dulciurilor în neștire ca pedeaspă a nemulțumirii de sine, a perfecțiunii, a tinde până la extenuare spre o imagine închipuită, ideală, rezultatul fiind exact pe dos. Schimbarea a început (paradoxal) atunci când m-am terminat de cunoscut și acceptat. Așa cum zice Paulo Coelho "when I had the answer, the question changed". Am aflat cine sunt în inimă, ce forță zace în mine, călătoria mea prin viață, cum m-au clădit schimbările de tot felul, oameni cu duiumul cunoscuți pe-ndelete, răbdarea uneori dusă la extrem, nedreptățile, fericirea aia de-o intensitate până la leșin, dar și agonia așijderea. Bun.. și fata asta din oglindă cine e?! Cam urâțică și cam rotunjoară. Pe ici, pe colo, aoleo, când oi fi ajuns așa, spusăi eu mai molfăind niște ciocolată. Și așa, dragii babei, a început totul! 

Va urma..